Key:	fotbal, arta, gascan, talent, fenta, f.c. arges, pitesti, trivale, campion, cupa campionilor, cupa uefa, cupa oraselor targuri, campionat mondial, campionat european

Acest articol l-am scris in 26 octombrie 2007, dimineata in care s-a anuntat ca Dobrin a plecat dintre noi- Am revenit cu aceasta completare in 12 jan.2009 si cu linkuri spre imagini video:

Dobrin, Nicolae Dobrin, nu mai este printre noi -26 octombrie 2007-

VIDEO Dobrin + Eusebio F.C.Arges-Real Madrid 2-1 Dobrin- vrajitorul balonului

Astazi, 26 octombrie 2007 la ora 7:20, DOBRINs-a transferat dincolo, transferul fara intoarcere. Fotbalul e in doliu.

Scriu despre el pentru ca mi-a marcat viata. Datorita lui am tinut cu Dinamo Pitesti si apoi cu F.C. Arges, indiferent ce-a fost in fotbalul nostru.

Prin '68 facusem un pariu in pauza meciului Steaua - Dinamo Pitesti. Steaua avea la pauza 2-0 la Bucuresti. Repriza a doua i-a apartinut Gascanului si i-a batut cu 3-2. Suciu, portarul Stelei privea neputincios vole-ul lui Dobrin din 16m.
Am vazut peste 100 de meciuri ale lui Dobrin. De la meciul cu U Cluj in care s-a jucat cu doi fundasi in sfertul de cerc de la corner pana la meciul Nationala `80 cu Nationala`70.

 Nu voi insista pe lucrurile stiute. A castigat doua campionate pentru F.C. Arges Pitesti, impotriva tuturor, in ambele invingand in ultima etapa pe Dinamo la Bucuresti.
Dobrin a fost un spectacol. Orice copil si orice fotbalist isi dorea sa fie ca el pe teren.
A facut spectacol indiferent unde a fost. Dupa spectacolul facut la jubileul lui Gento in Spania, fusese solicitat de marele Real Madrid. Nu i s-a permis. Si Gicu a continuat.
Pentru el fotbalul era bucurie, bucuria de-a jongla cu mingea. Pentru ca asta voia publicul, asta-i cerea tribuna marelui actor.
Pentru el n-a existat adversar. Erau doar parteneri de joaca. Fotbalul era un joc.

Dobrin a facut sa se vorbeasca de Pitesti si de Arges intr-o perioada in care orasul era un targ de vreo 20 mii locuitori. Un targ saracacios dar care ascundea un diamant. Care a facut istorie in fotbal. Dobrin-Trivale-Pitesti-Romania.
L-am vazut pe Dobrin cand a luat un cartonas galben, un avertisment. Va vine sa credeti ca nu-l interesa lovirea si obstructionarea adversarului? Ca pentru el terenul era un loc de joaca la fel ca si parcul?
Am invins Germania cu 1-0 prin 1969 si un fundas neamt (nu-i pomenesc numele), l-a scos din joc in minutul 4 printr-un fault grosolan. De ce? De teama, de ridicol si ca sa ramana si el cu ceva in istoria fotbalului.
Am plans ca n-a jucat in Mexic. Ambitia si orgoliul unora ne-au privat de ce aveam mai bun. Cum sa ramana ei altfel in istorie decat lovind in cel mai bun? Priviti, si astazi, alte nulitati se ridica si-si cauta locul in istoria fotbalului lovind in cei ce fac istoria lui.
I-a pus mingea in fata lui Kempes nu atat ca voia el asta. Kempes era numarul 1 in lume, Argentina era campioana mondiala. Noi nici macar la mondiale nu fusesem. Eram saraci si voiam sa fim auziti. Publicul cerea asta. Saraci in rest dar cu valori in fotbal. Dobrin a facut asta pentru ca era copilul tribunei.
Intrebati oriunde in tara de ce erau stadioanele pline unde juca Argesul. Lumea venea sa-l vada pe Dobrin. Daca nu juca, tribunele ramaneau goale.

Si ziaristii s-au suparat pe el. Ca ajunsesera sa dea note si-l notasera cu 3 sau 4 la un meci. Si le-a cerut sa nu-i mai dea nota, ca nu-l intereseaza. In timp ce multi altii isi doreau criteriul asta ca sa poata ajunge la echipele de top sau in nationala. Am fost la Targu-Mures, Argesul lupta sa scape de retrogadare. Era 0-0 la pauza iar repriza a doua a inceput dansul lui Dobrin. La radio se interzisese transmiterea ca sa nu se faca aranjamente. De unul singur, in aplauzele tribunei din Targu-Mures. Retineti, in aplauzele tribunei gazda. Pentru ca el era idolul tribunei oriunde in tara. A salvat Argesul cu 3-0. Unii ziaristi, orgoliosi, i-au dat nota 7, adica au zis 4 pentru prima repriza si 10 pentru a doua. De atunci n-am mai citit presa sportiva.
La un meci la Craiova un bezmetic din tribuna a inceput sa-l huiduie dupa ce s-a jucat cu apararea gazdelor. Ce-am vazut atunci? Un alt oltean l-a luat de bluza si l-a aruncat din tribuna, l-a aruncat pe beton. Iar restul tribunei a aplaudat scena.
Asta era Dobrin. El juca pentru noi, cei din tribuna.
La un meci amical la Brasov, s-a dus cu mingea-n marginea terenului, s-a oprit  si a luat o sticla de apa sa bea. Fundasul echipei adverse s-a oprit si se uita cum Dobrin bea apa. Nu l-a atacat. A fost destept, a evitat ridicolul si in plus a primit si aplauzele tribunei.
Dobrin dadea autografe la toata lumea. Nu era infatuat. Si pentru asta era iubit!

arta

L-am vazut ca antrenor la Botosani! Puteti sa realizati oare ca la antrenamente erau tribunele pline? Ca noi fugeam de la servici ca sa-l vedem? Ca incercam sa-i prindem fenta? Aveam un jurist, un om deosebit, care statea in spatele portii cand Dobrin tragea la poarta si cadea in genunchi strigand admirativ «Pe Dumnezeul meu Maestre, n-am vazut asa ceva».
Am incercat sa-l copiez, sa-i prind fenta. N-am reusit. Trei mari secrete avea Dobrin ca fotbalist. Intuitia, fenta si sutul.

Intuitia

- Priviti meciurile lui Dobrin, cei care nu l-ati vazut jucand. Dobrin facea pasii intuind dezvoltarea jocului. Asa si-a educat extremele la F.C.Arges. Si la Targoviste si la Botosani! Si la echipa nationala! Printr-o indicatie simpla «Du-te pe culoar, fa-ti culoar si-n rest e treaba mea cum te gasesc cu mingea. Dar fii sigur ca te gasesc !» Intuitia o avea si la creatie si la interceptare. Amintiti-va de meciurile cu Portugalia, Cehia si interceptia cu Scotia. De meciurile din Cupele Europene cu F.C. Arges. Dar lectia ramane titlul castigat contra lui Dinamo si-a arbitrilor la Bucuresti. Dobrin vedea jocul dintr-un motiv simplu. El era regizorul din teren.

 

Fenta

- O sa fiti surprinsi poate de ce va spun acum.
Dobrin n-a driblat in sensul slalomului printre jucatorii echipei adverse. Nu, nici vorba de asa ceva. Avea jambierele lasate. Si cu toate observatiile unora din federatie, tot asa juca. Dobrin avea fenta. Miscarea extrem de rapida de la genunchi la glezna. Cu mingea lipita de picior. Fenta ucigatoare a lui Dobrin. Asa se spunea. Pentru ca fundasii adversi cadeau din fenta. Si Dobrin trecea mai departe la urmatorul. Am incercat o echipa intreaga sa-l imitam, n-am reusit niciunul ! Nici in tara nu reusise nimeni. Cel mai aproape de el fusese Donose de la Craiova. Prinsese stilul dar nu-l legase destul. De 40 de ani nimeni nu realizeaza asa ceva. Din 1967 pana in 2007.

Sutul

- Unii l-au considerat jucator greoi pentru ca nu avea viteza. Dar avea intuitia jocului. Avea fenta. Si mai avea si sutul, un sut necrutator. Dobrin si sutul. Goluri de la 40 m, voleuri necrutatoare. Eu spun aici, ca unul care l-am vazut, ca sutul lui era mai puternic decat al lui Boloni, decat al lui Dinu, decat al lui Dumitru. Pentru ca Dobrin transfera pe minge toata arta ce-o stapanea.
Asta a fost Dobrin, Nicolae Dobrin!
Am visat ca devenisem Campioni Europeni la fotbal in 2008. Pretul fusese platit!
Dumnezeu sa te-odihneasca Gicule. Ai fost spectacolul nostru. Iti multumim!

 

Constantin Oprescu
26 octombrie 2007